Invitatie la …Tango!

Am fost invitata la o seara de tango. Nu stiam prea multe despre acest dans, decat faptul ca bunul nostru prieten, cel care ne invitase, era absolut absorbit de el. Stiindu-l cu programul foarte incarcat si mai mereu obosit, faptul ca mergea cu regularitate „la tango”, si asta la ore destul de tarzii, m-a facut sa cred ca in spatele acestui dans se afla ceva deosebit. Asa ca, n-am avut nevoie de mult timp de gandire si am acceptat bucuroasa invitatia.

Era o seara destul de rece, in ciuda zilei insorite care tocmai se incheiase. Eram asteptati la intrarea respectivei locatii. Desi nu arata foarte promitator, atmosfera ce avea sa ne intampine inauntru m-a captivat imediat. Lumina difuza, o muzica dulce, cateva perechi dansau incet, partenerii lipiti unul de celalt, intr-un fel de poveste ce aluneca de jur impejurul ringului de dans. Spatiul nu era foarte mare, iar lumanarelele care palpaiau pe fiecare dintre mesele ce inconjurau ringlul, amplificau si mai mult misterul. Cei aflati deja la mese, vorbeau intre ei, cu vocea scazuta, ca si cum ar fi vrut sa nu atinga atmosfera creata, fie fumau si priveau tacuti perechile ce dansau, incercand sa ghiceasca daca sub aparenta apropiere se ascunde ceva mai mult sau, asa cum se spune, „numai tango-ul este de vina”.

Ne-am asezat la masa rezervata iar prietenul nostru a inceput sa ne povesteasca cate ceva despre dans, despre cum a ajuns tango-ul la noi, ne indica care dintre cei care dansau erau mai vechi si experimenati, care este secretul pasilor armonizati, desi ei nu sunt niciodata repetati inainte…” tangoul e frumos pentru ca il poti interpreta altfel de fiecare data. E ca un portativ: tu esti artistul si partenera vioara, iar fiecare partenera te inspira diferit” ne explica el.

Priveam cu incantare perechile ce se perindau prin fata noastra. Costumatia lor de scena, in special tinutele fetelor, pantofii lor cu toc inalt si bareta, ma purtau cu gandul la vremurile de demult, cand domnii purtau palarie si costum cu dungi fine, iar doamnele, in rochii tip charleston, cu margini franjurate si margele in siraguri lungi, fumau cu porttigaretul.

Am fost invitata la dans. Am sovait, dar incantarea data de ceea ce vedeam era prea mare ca eu sa fi putut refuza a face parte din ea. Asa ca, m-am aventurat in incercarea noilor pasi. Stateam incordata, sa nu gresesc, sa nu ma misc intr-un sens gresit, sa nu-mi calc partenerul pe picioare sau, si mai rau, sa ma impiedic si sa cad. As fi stricat tot. Dibacia si rabdarea partenerului meu, insa, m-au facut sa ma relaxez, pana la final, si sa savurez un dans deosebit, in toate felurile, o senzatie noua, un alt fel de a te exprima: tango-ul.

Cred ca voi lua lectii de tango!