Alegand Feminitatea
Cat de des purtam fusta? Femeile zilelor noastre prefera pantalonii. Pe nesimtite, de-a lungul anilor, au „furat” si adaptat acest element al tinutei masculine, pentru mai mult confort. In schimb, fustele sunt imbracate din ce in ce mai rar, doar la evenimente, sarbatori sau in anotimpurile calde.
Dimineata, cand ne decidem sa purtam fusta si nu pantalon, in ziua respectiva, pierdem o bucata buna de vreme in cautarea ciorapilor asortati si a celor mai potriviti pantofi, care sa completeze tinuta. Cand aceste detalii sunt puse la punct, ne gandim la bluza sau camasa pe care o putem asorta restului tinutei. Daca bluza care s-ar fi potrivit cel mai bine nu este de gasit, atunci schimbam tot: ciorapii, pantofii, poate chiar si fusta, ca sa putem pastra bluza cu care, in sfarsit, ne-am hotarat sa ne imbracam. Este un cerc vicios si pentru a-l evita cel mai bine este sa ducem aceste lupte cu o seara inainte, nu in cursul diminetii.
Istoria fustei este foarte interesanta. Pana la inceputul secolului al XX-lea, fustele erau imense, groase si foarte grele, incat cele care le purtau cu greu paseau sau le ridicau. Fusta a aparut in secolul al XV-lea, cand de la rochie s-a taiat corsetul. In secolul al XVI-lea fustele se acopereau cu brocart si se decorau cu pietre pretioase. Inaintand in timp, se observa ca secolul al XVIII-lea a fost marcat de aparitia accesoriilor si dantelelor. La mijlocul secolului al XIX-lea au inceput sa apara fustele cu crinolina, decorate cu volane si dantele.
Anii ’20 au constituit o cotitura in istoria fustei. In aceasta perioada a aparut fusta tip „Charleston”. Datorita unui tiv original, franjurat, lasa impresia ca ar depasi genunchiul. Insa, in realitate, in timpul dansului picioarele se dezgoleau aproape pana la solduri.
Fusta-mini se pare ca a aparut, prima data, pe strazile londoneze la sfarsitul anilor ’50, inceputul anilor ’60. Odata, in timp ce facea curatenie in casa, tanara englezoaica Linda Cvizin, pur si simplu a taiat cu foarfeca fusta veche pe care o purta pentru ca ii stanjenea miscarile, din cauza lungimii. S-a intamplat ca prietena ei, Mary Kuant, sa se nimereasca prin zona si sa-i faca Lindei o vizita neasteptata. Mary, care era la inceputul carierei de designer, a observat imediat fusta neobisnuita, dar foarte interesanta, a prietenei sale si a hotarat sa puna pe hartie mai multe modele de acest fel. Curand dupa aceasta ea a inceput sa afiseze fuste si rochii „in miniatura” in vitrina magazinul ei de haine.
In anul 1965 Kuant a prezentat o colectie neobisnuita pe podiumurile din New York. Dupa prezentare, modelele au iesit la o plimbare pe Broadway, fara a se schimba, cu scopul promovarii noilor tinute. Potrivit martorilor, traficul in zona a fost blocat timp de cateva ore, din acest motiv.
Din anul 1966 fusta mini a inceput sa fie purtatat de catre legendara Jacqueline Kennedy, iar ulterior, chiar si regina Angliei Elisabeta a II-a si-a scurtat fustele. Au urmat controverse nenumarate, insa frumusetea fustelor mini, dar mai ales a ceea ce lasau ele sa se vada, adica picioarele, le-au pastrat pe podium si in topul preferintelor femeilor.
In Grecia si Roma antica femeile aveau dreptul sa-si expuna genunchii. Dar mai tarziu, la inceputul Evului Mediu, aceasta practica a fost interzisa.
Prin urmare, ceea ce avem noi acum, dreptul de a purta orice lungine de fusta sau rochie, a fost castigat de inaintasele noastre, prin lupte de secole cu preconceptiile. Poate ca ar trebui sa recunoastem acest efort purtand mai des fusta si rochia, pastrandu-ne dreptul la feminitate!