Aboneaza-te

Pana De Curent

Aseara a fost furtuna, iar in cartierul nostru s-a intrerupt lumina pentru un rastimp de vreo 10 minute. Am bajbait dupa o lanterna sau o lumanare. Am gasit, in sfarsit, o lumanare parfumata primita cadou, si cu acest prilej am inaugurat-o.

Blank-ul s-a produs in mijlocul activitatii noastre obisnuite de seara. Eu, la laptopul meu, scriam de zor despre o domnita si printul ei, sotul meu, la celalalt laptop, foarte concentrat, lucra o balanta si verifica de zor cifre. Ca aproape in fiecare seara, dupa cina, urmeaza inca cateva ore bune de lucru, apoi somn. Somn destul de putin si agitat, ca asa este cand te culci cu gandul la munca si treci pragul dormitorului abia dupa miezul noptii.

Dar sa revin la pana de curent. Eram atat de absorbiti de ceea ce facem, incat abia dupa cateva secunde bune ne-am dat seama de ce se intamplase.
Am cautat unul spre celalalt si intr-un glas ne-am intrebat „unde e lanterna mare?”. Evident, lanterna mare niciodata nu e acolo unde o pui, parca isi muta singura locul. Noroc cu lumanarica de care va spuneam si a carei loc, strategic amplasat, mi-a dat voie sa ajung imediat la ea, fara sa ma lovesc de prea multe lucruri prin casa.

Am stat asa cateva minute, cred, vorbind despre ce aveam de facut a doua zi. Ne asteptam sa nu tina prea mult intunericul, insa n-a fost asa. Ne-am asezat comod pe canapea, ne-am invelit cu patura pufoasa si eu am inceput sa-i povestesc despre ce obisnuiam sa facem cand eram copii, acasa la parinti, atunci cand lumina se intrerupea aproape in fiecare seara. La fel ca si acum, eram imprastiati prin camerele noastre, la lectii, mama si bunica la bucatarie, tata in sufragerie sau mesterind ceva prin debara. Eram deja obisnuiti cu perioadele de liniste si intuneric din serile reci de iarna si nu numai. Stiam foarte bine amplasarea lumanarilor prin casa, pregatite sa fie aprinse din orice colt, in functie de locul in care ne prindea intunericul. Asa ca, invariabil, cel putin doua lumanarele se aprindeau simultan si ne vegheau pasii pana in bucatarie, locul nostru sacru de intalnire in astfel de momente, dar si cu alte ocazii si „consfatuiri” de familie. Acolo era cald, confort si mereu mirosea a ceva bun. Asa da, sala de sedinte.

Odata cu intreruperea curentului, orice alta activitate inceta, parca timpul se oprea, iar noi aveam o viata paralela, fara teme pentru a doua zi, fara obligatii prea mari, eram mici din nou si ne simteam si mai ocrotiti de acele momente calde, cu parintii si bunica alaturi, la lumina lumanarii. Tata ne citea povesti sau cate ceva frumos din carti, iar noi toti, cu mic, cu mare, ascultam cu gura cascata, ca si cum ar fi fost mereu prima poveste. Tata are un talent deosebit de a citi si vorbi frumos. E mereu o placere sa-l ascultam si parea ca de fiecare data descopeream cate ceva nou in personajele din carti. Parintii urmareau sa ne atraga din ce in ce mai mult obisnuinta si dragostea fata de lectura. Fiind inca micuti in acele vremuri, cred ca eforturile si dorintele lor au incoltit, pana la urma.

Oricat de trist, oricat de nedrept parea pentru parintii nostri, intreruperea curentului seara, a fost pentru noi, copii (eu, fratele si surorile mele), ceva magic, unic, cu parfum de poveste si prajituri, momente in care puteam fi altfel, momente numai pentru noi si cei dragi.

Unii ar putea spune ca nu era nimic magic in acele intreruperi brutale ale luminii, care practic paralizau orice activitate. Eu totusi zic ca era magic…

Si uite asa, pana am terminat eu de povestit, a venit si curentul. Ne-a surprins unul in bratele celuilalt, luminati la fata de placerea istorisirii si a statului aproape, lipiti unul de celalalt. Zambeam si deja nu ne mai gandeam la lucrul intrerupt si lasat pe laptop. Am decis sa mergem la culcare mai devreme, sa mai povestim si sa pastram, inca un pic, magia acelor momente cand pretextul faptului ca „nu am avut curent” era suficient sa ne aminteasca despre lucrurile cu adevarat importante in viata.

Poate ca stric duiosia acestei povestiri, daca spun ca in momentele actuale de criza, si nu ma refer numai la cea economica, o scurta pana de curent, din cand in cand, ne-ar ajuta. De administrarea economiilor materiale sigur s-ar ocupa cine trebuie, dar fiecare dintre noi ar beneficia de lucruri inestimabile, cred eu: familia, timp pentru sine, adevaratele prioritati.

Comentarii

comentarii

3 Comentarii
  1. Imi amintesc cu drag si bucurie in suflet de toate poznele pe care le faceam. Cand esti mic tot ce te inconjoara are alta valoare pentru tine. Totul era pe vremea aia ca de basm, pentru noi copii. Ce vremuri…..

  2. mi-a placut articolul in primul rand pentru ca ai reusit sa transmiti starea ta si sa ne amintesti ca nu suntem roboti iar „viata” sa o traim in prezent

  3. In limba rusa se zice:Net huda bez dobra- adica sa ne uitam critic la tot ce se intimpla si sa fim intelepti sa transformam rau in bine.

Ultimele Articole

SlimArt FLOREASCA
Calea Floreasca, Nr. 91-111
Telefon: 0754.22.00.50