Aboneaza-te

Martisorul din Vechime pana In Prezent

Este sarbatoarea Martisorului, dar vremea de afara nu ne convinge cu nimic ca suntem in luna Martie. Primavara a venit doar in paginile calendarului si in sufletele noastre, pentru ca iarna trage cu dintii sa se faca remarcata in continuare. Ca in fiecare an pe vremea asta, simti nevoia sa te plimbi printre tarabele pline cu martisoare, sa observi noutatile si sa cumperi pentru toata lumea cate ceva dragut, un mic simbol al primaverii, cu doua snururi impletite, alb si rosu. Ti se umple sufletul de caldura si amintiri placute, iar prin minte sigur derulezi flash-uri din copilarie, cand faceai acelasi lucru pentru mama, invatatoare, profesoare si bunele prietene.

Cam asa era in fiecare an de Martisor. Era o sarbatoare care ne incanta pe toti, femei si barbati, copii si adulti. Acum parca paleste in fata altor obiceiuri preluate sau adaptate, iar asta nu cred ca ne avantajeaza deloc, ca popor. Identitatea unui popor este data, pana la urma, de traditii si obiceiuri. Din pacate, putine obiceiurile stravechi sunt pastrate intocmai, pana astazi. Spre deosebire de alte popoare care si-au conservat obiceiurile si traditiile de mii de ani, noi, romanii, sunt usor influentabili si gata sa imbratisam cam toate sarbatorile ce ne par interesante sau cu puternic substrat comercial.

Este uimitor cum martisorul, acest simbol al primaverii, isi are originile in cele mai indepartate timpuri. Descoperiri arheologice atesta prezenta martisoarelor inca de acum 8000 de ani. In timpul dacilor, martisoarele se confectionau din timpul iernii si se purtau incepand cu 1 Martie. In pofida putinelor materiale disponibile pentru confectionarea acestora, au existat idei si suficienta imaginatie cat ele sa fie create. La daci, martisoarele erau facute din pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte descoperiri gasesc martisoarele confectionate dintr-o moneda atarnata de doua fire, unul alb si unul negru (pe atunci culoarea negru nu simboliza doliu), impletite frumos intre ele. Monedele erau fie din aur, fie din argint, in functie de statutul social al celui care urma sa le poarte. Dacii purtau martisoarele pana infloreau pomii, in speranta si convingerea ca acestea aduceau fertilitate, sanatate si ii ferea de arsita soarelui. La romani, martisoarele semnificau inceputul nului an. Ele erau confectionate din doua fire, alb si rosu, legate de o floricica. Albul simboliza puritate, iar rosu dragostea, fertilitatea.

Varsta atat de inaintata a martisorului ne face sa-l descoperim si in diferite legende. Spre exemplu, in legenda primaverii se povesteste ca, vrajitoarea de iarna, care nu voia sa cedeze in fata frumoasei doamne Primavara, in lupta cu aceasta si-a taiat degetul si cateva picaturi din sangele ei au cazut pe zapada si s-au topit. Mai tarziu in acel loc a crescut un ghiocel simbolizand triumful Primaverii asupra Iernii.

Astazi, vedem Martisorul ca pe un oricare alt prilej de a darui cadouri si, indiferent cat ne-am dori sa mentinem vie aceasta traditie, fara sa-i exageram si sa-i extrapolam simbolistca, simtul comercial al poporului nostru deformeaza sarbatoarea. Un simplu Martisor ar fi suficient si, cu siguranta, ar aduce un zambet pe buzele oricui.

Comentarii

comentarii

Ultimele Articole

SlimArt FLOREASCA
Calea Floreasca, Nr. 91-111
Telefon: 0754.22.00.50